5:00-ma pun in pat in speranta sa prind macar o ora de somn. 6 fara 5 suna enervant soneria telefonului(promit ca diseara sa ma culc devreme). ma ridic in cur si ma uit in jur, nu diclesc nimic dar ma scol cu prescurtarea “plm” in minte. incerc sa gasesc intrerupatoru’…aprind lumina-ametesc de ma ia mama dracu’. Ma duc la baie, ma uit in oglinda si rad ca boul(dar amar totodata) de ceea ce vad. Urmeaza activitati scarboase de a scapa de duhorile noptii spalandu’ma pe dinti si pe fata. Imi dau palme firave si cu multa afectiune in speranta ca ma trezesc un pic.Pe dracu’! Termin cu spalatu’, imbracatu’, si mancatu’ unei bucati de paine cu salam uitate pe masa cu o zi inainte…

Ies pe usa, si imi dau seama ca m’am imbracat subtire. Ma simt ca un manelist. Repet in gand cu o oarecare agresivitate: plm….plm

Ajung in statie tremurand ca un gainatz(de retinut amanuntu’) si astept primu’ 336

Vine saracia de autobuz, incerc sa ma urc in el, si dau sa ma prind de ceva. Constat ca nu e nevoie datorita aglomeratiei si a prezentei a 321432432524 de persoane in el. Dar…MINUNEEEEEEEEEEE, vad in departare un loc liber. Incerc sa imi fac loc spre el ajutat de constitutia mea atletica (160 cm altitudine, si greutate neglijabila d p.d.v. al mecanicii newtoniene), ma asez si ma simt cel mai norocos om de pe planeta.

Incepe promenada. Ma uit pe geam: gunoaie, oameni bumbeni peste tot, tigani si tot tacamu’ unei capitale europene cand is facut atent de spiritele incinse de undeva din fata mercedesului-comun. Conversatia suna cam asa:

una: bah martalogule tineti mainile acasa

ala: ce vrei fah pizda…tu te freci de mine acilea, ca daca’z'fut una…

tot aia:baaaaaaaaah obsedatu’ pizdii ma enerviiezi

tot ala:taci faaah, ca sa vezi ce omor iti dau in autobuz…terminata dracu’ [...]

Conversatia se termina cu un “du’te’n pizda ma’tii” din parte ei si cu o palma din partea baietandrului. The end?? Nu prea.

Dupa aceasta minunata piesa, ORBserv o femeie la vreo 45 de anisori cum plescaie niste biscuiti si tine un monolog despre “tineretu’ din zilele noastre,,,adica ale ei”. Ciudat ca nimeni nu asculta si acest monolog imi este adresat integral mie. Ma fac ca nu aud pana cand tonu’ ei bombanitor devine isteric si parca urlat in urechea mea. Motivu’:de ce stau eu pe scaun si ea’n picioare. Intre timp autobuzu’ se goleste undeva la T. Vladimirescu si ii spun politicos(dar gatuit de draci) ca este un loc exact in fata mea. Se uita cu o scarba si imi da replica: “Nu…ca eu vreau sa stau aici”, ma bufneste rasu’ incercand sa ma abtin inca odata, dar explodez la afirmatia: “Nu te’a'nvatat ma’ta nimic”. 

Reactia mea (pe langa spume la gura, ridicat paru’n cap, etc) a fost una plina de dragoste si m’am adresat folosind un ton super politicos: VITA DRACU’! si ma dau jos. Baba sare’n aer iar glasu’ ei dispare odata cu teava de esapament a autobuzului.

De abia astept a doua zi!