Pana nu demult, eram superb surprins de prostia omeneasca mai ales de cea a celor din jurul meu, si de cele mai multe ori ma uitam cu ochii Monalisei la ei. Dar asta, avea se schimbe acum aproximativ un an.

Cica se pleca in practica… nu conteaza unde, cu ce si de ce sau cu cine. Eu ca tot omu’ responsabil si pana atunci cu aere de gen “cine m’is eu” mi’am facut bagaju’ cu o zi inainte. Si cum deh, tre’ sa plec la mama dracu’ m’am gandit ca de la chiloti pana la baterii de rezerva sa nu’mi lipseasca nimic. Bineinteles ca am facut ditamai scula de bagaj de nu’l puteam cara cu un singur spate. Destul cu introducerea.

In seara dinaintea patzaniei ma aflam la Garga(coleg), cu ideea de a ne trezi de dimineata si sa mergem impreuna unde trebuia sa ne intalnim cu restu’. Dar nu a mai fost nevoie sa ne trezim pt ca nici nu ne’am pus in pat, atata morcovu’ infipt in cur aveam cel putin eu ca: Vaaaaaaaaaaaaaai mergem in exCURsie… !!!!! , Vaaaaaaaaaaaaaaai poate reusesc si eu sa mai dau la rame!!!!!!, Vaaaaaaaaaaaaaaaaaai… ce’mi vine sa ma cac!!!etc, d’astea. Am stat toata noaptea si m’am coit, imi scriam singur pe mess , si ma minunam-minunandu’ma-de-minunata civilizatie a hi5-ului. Cumva rezist eroic pana la 6 a.m., trag juma’ de ora de asta sa se trezeasca, ne facem toaletele si plecam. In statie, chinuit de 50 de metri in care am carat casa poporului in spate, mi’o trecut un gand prim minte:

Cat de prost sa fii sa uiti ca ai 659658 kg in spate si sa’ti lasi bagaju’ undeva?

Vine arhicunoscutu’ 336, ma urc si imi pun bagaju’ pe scaun. In timp ce ma chinuiam sa vad ceva cu ochii copti de somn (ca doar nu cu urechile), a’nceput sa ma macine tot mai mult intrebarea de mai sus. Ajunsesem sa fac integrale, sa deriv, sa impart sa adun, sa extrag radacina patrata, dar rezultatu’mi dadea’ncontinuu cu virgula…

Ajungem la destinatie, ma dau jos cuprins de gandu’ isteric care devenea deja patologic, si simt ca ceva parca nu’i bine. Garga ma intreaba brusc si sec: Ba coaie, esti prost?. Ii raspund mirat ca nu, si parca un pic lezat de atitudinea lui.

Unde Pastele ma’tii ti’i bagaju’??… In clipa aia am crezut ca m’am cacat pe mine.

Baaaaaaaaaaga mare, fugi dupa autobuz….Am bagat o fuga de s’ar fi uitat ghepardu’ la mine ca tataia cu 1310 la murcielago. Bineinteles ca nu l’am mai prins, si am inceput sa ma intorc resemnat inapoi. Pe parcursul acestei intoarceri imi faceam mahnit tot felu’ de calcule: Baaa… asta e! bani am… o pereche de chiloti iau de la garga…ma descurc. Asta incepuse sa rada, eu mi’am aprins o tigara si PLM.

Faza la care mi se spune: Ba, stai in statie, ca se intoarce la Rosetti. Atunci au inceput cele mai fierbinti rugaciuni, dimineata la 7 duminica trezind toti Sfintii si facand tot felu’ de promisiuni: Doamne….ma las de fumat!, Doamne….nu mai fac pipi’n lift!, Doamne….ii spun mamei ce s’a'ntamplat cu aspiratoru’!, etc.

Mai erau 10 minute si trebuia sa plecam….Nu venea niciun 336. Vad in zare unu’….l’am asteptat ca jidanii pe Mesia, dar nu era ala. Al doilea a fost cu noroc, m’am urcat, mi’am vazut bagaju’ cuminte pus intr’un colt, il iau repede, ii dau la unu’ din greseala peste gura cu el si ….cand sa ma dau jos… se’nchide usa. Noh… (zic in mine)… acum se scoala ala si’mi freaca una’n gura de dracu’ ma ia.(dar eram in al 1232321 cer ca imi recuperasem rucsacu’ si nu ma interesa). M’am dat jos la a doua, si am luat’o agale, pasind ca Armstrong prima data pe luna. In timp ce ma apropiam de restu’ lumii, se auzeau aplauze. Se aplauda un prost care gasise raspunsu’ la’ntrebarea scrisa cu Bold mai sus. Am fost aplaudat de 3 autocare pentru cat de prost poate fi un om….[...]….

Si acum cand de multe ori imi mai pun aceea intrebare, gasesc raspunsu’ foarte usor uitandu’ma in oglinda.

Cat de prost sa fii?—–Uite atat de prost.