părerea noastră despre ambulanţă

Aseară, am ieşit la o plimbare pe bulevard, aşa pentru recreere si dintr-o dată s-a auzit sunetul isteric al unei ambulanţe. Înghesuit pe refugiul de pietoni de pe mijlocul lui Iuliu Maniu, am văzut ca ambulanţa se blocase undeva in apropiere. Sirena acesteia scotea un zgomot infernal…

Deranjaţi de acest zgomot, camarazii mei au inceput sa işi exprime indignarea urechilor. Printre cele 30 de persoane, amintesc, pe criterii de vârstă şi cultură, următorii:

  -muncitorul necalificat: „hai, băăăăăăăăi fiţi-ar ambulanţa a dreacului să-ţi fie!”

  -nevastă-sa (sau cea de lângă el): „băăăăi, îmi sparge timpanele, ăsta cu ambulanţa lui!”

 -cocalarus maximus (plictisit): „ăştia n-are urechi?”

 -copilul de 10-13 ani: „să mă fut! aşa galagie face de parcă ar muri cineva!”

 -o bătrână (in spatele meu): „păi moare cineva copile, de abia aştept şi eu!” (şi incepe să râdă doidinţic si răguşit)

-ambulanţa răspunde: nino nino