perioada postdecembrista a vietii mele (Covasna-partea I)

Prin ‘9o cand aveam trei ani si am inceput sa diclesc ce si cum pe planeta asta (de retinut ca am fost inzestrat cu o genialitate iesita din comun), a inceput perioada pe care eu o numesc „medievala” a vietii mele. De ce? Pentru simplu’ fapt ca fac parte din prea iubita generatie „a cheilor de gat”(membrii click aici), ordinul acesta cavaleresc fiindu’mi conferit datorita programului de munca (post)socialista a parintilor. Stau si ma gandesc acum, cu oarecare temere dar cu foarte multa nostalgie nejustificata, ce frumos era pe atunci. Plecam la ore matinale dupa ce imi luam bataia cotidiana pt ca spargeam mereu sticla de chefir in timpul mesei, pe coclauri, ma urcam in copaci, ma jucam in noroi, ne dadeam picioare’n cur unu’ altuia in fata blocului, etc. Mereu strangeam banutii cu Al I Cuza sa ne luam inghetata (ma rog o tentativa cu gust special de apa), si in timp ce o savuram ma uitam indelung la sor’mea si simteam drama pe care o traia, aceea de a avea mereu codita si de a nu fi libera de contractul de baby-siStter. Imi revin amintiri sangeroase can ma gandesc la batranul „shotron”, jocu’ dea datu’ cu capu’ de coltu scaunului (a.k.a. elasticu’), si  multe alte joace care mai de care mai vrednic de topu’ imbecilismului: nu te supara frate(ca te ia mama dracu’), tara-tara vrem ostasi, perete(pt sor’mea se numea altfel: un-doi-trei-la perete-zdrang-juma’ de dinte lipsa), pac-pac(a nu se confunda cu becalismul „pac-pac” „cum te’am prins, pac judecatorie pac puscarie”), ascunSelea, prinSelea, etcul tembel. Cam asta era viata noastra in timpu’ lungilor vacante de vara post-comuniste care pe vremea aia parca aveau 6 luni nu 2 juma’. Cand ma gandesc ca ieseam dimineata si ma intorceam seara la 8-9 cu sindromu’-goleste frigideru’, mancam cu mainile nespalate dupa vanatoarea de broaste in raul Covasna(cunoscut pt mirosu’ de sobolan mort pe care’l are), si imi luam bataie dupa (de parca n’ar fi fost faptu’ consumat) […]

      Iin clasa’ntai si in urmatoarea (a doua cred) a fost timpu’ petrecut 90% singur. Veneam pe la 12 acasa de la facultatea generala nr 8 cls i-IV, eram singur. Mai venea batranu’ din cand in cand sa imi arate cu dragoste paterna ca exista: ce note ai luat azi?….in cazu’n care era mai mica de 7 se lasa cu pumni, mananca tot-nu vreau-futu’ti pizda ma’tii de copil, etc., dar pleca mereu la 3:20 p.m. ca avea ore. Dupa ce pleca deschideam televizoru’ si ma uitam la toate desenele de pe rtl(pe vremea aia dupa-masa erau de la 5 la 8 numa’ desene). Dupa ce ma durea curu’ de la stat pe canapea, ma mai invarteam prin casa, il sunam pe Luc care era la cateva blocuri mai incolo si povesteam ca babele de la tara tot felu’ de cacaturi, intrebarea de baza fiind: Maine vii la scoala?….copii prosti. Dupa ce vbeam la telefon, cica ma apucam de teme, da’ toata vraja dura maxim juma’ de ora in care imi ascuteam creioanele, imi curatam penaru’, imi liniam caietele, s.a.m.d. pana ma plictiseam si abandonam lumea universitara. Astea erau zilele mele d’atunci….si inca imi aduc aminte ca spre sfarsitu’ saptamanii o asteptam pe sor’mea sa vina din Brasov.  Era o alta lume, o lume simpla, in care majoritatea si eu adormeam singuri, si o vedeam pe mama cateodata prin usa intre-deschisa cand venea noaptea tarziu…

(partea I)